Stuck in traffic

mi-am blocat liftul. am apasat brutal pe stop, pentru a ma duplica mental printre gratii; acum ratacesc paralel la altitudinea unui zbor frant, de unde ma privesc plutind in parfumul vomei cu care v-am decorat.

igiena alienarii

Am decis sa caut salvarea intr-o periuta de dinti – o voi purta la mine zilnic si imi voi peria obsesiv ochii si urechile, pana la os. Nu cunosc dimensiunea ce mi-ar asigura lipsa dezgustului, insa promit sa analizez oferta neatins de standarde si topuri. Intre timp, accept sugestiile altor guri imputite, penetrate vulgar de rahatul ubicuu.

I want my shit back..

Comoditatea/lenea transforma deciziile clare in dileme; se strecoara fara rusine si te momeste cu un confort aparent si disgratios sa traiesti cu insistenta ziua de ieri, patruns de aceeasi agitatie stomacala si repulsie cerebrala. Totul e pigmentat de o lumina la care ravnesti si care-ti accentueaza scarba devenita fizica.. o fizica letala ce contribuie decisiv la singura instrainarea care conteaza. Acesta este verdictul nefericit votat de tine, constient si fost rational, prin continuarea unui joc din care nu mai faci parte, o partida de sah cu multi nebuni de aceeasi culoare si fara un timp conventional, al carui final va rasari doar cand il comanzi din meniu.

iluzii concrete

se poarta sa fii tarfa, sa sufoci sclipicios orice tentativa de idee si normalitate.. totul asortat cu jertfa confortului psihic, cu priviri sugrumate catre alte scame prabusite, intr-un cocktail feeric de iluzie si esente replicate. se poarta absolutul made in china, cu lamaie sau redbull. tequilla, anyone?

Recunosc, sunt vinovat

Nu cunosc timpul si timpul nu a apucat sa ma cunoasca decat din vedere. Am ceas, e adevarat, insa doar ca sa imi cronometrez pedeapsa dintr-un hamac tesut superior, privind libelulele ce sarbatoresc perspectiva vietii ce a expirat de mult. Sunt profile ikeanice, ieftine si utile, in care galbenul platinat si transpiratia au expandat propice, precum floarea de mucegai in zacusca bunicii. Si pentru cine nu conteaza anii, declar sincer ca 23 e numarul tricoului preferat.

mc2 printre picaturi

Un animal tomnatic gugluie dupa un cadou. El stie ce cauta, ea poate intuieste ca va primi, si ambii se joaca de-a scrisoarea si cutia postala in ajun de Craciun. Doar gugluitul pare ca nu si-a gasit inca rostul in ecuatie, si asta de cateva zile… El, animalul, se chinuie anacronic sa compileze contrastele ce-l rapun cu ocazia ocaziilor: momentan erupe un verde intens, dar teoria il obisnuise cu griul sumbru al conventiei general adoptate – ii place sa dea teme pentru acasa si cand e acasa sa mai rezolve din teme. Incearca sa isi amintesca de el si sa inteleaga savoarea fagurului de miere, precum un urs patruns de insomnii din principiu, chiar si iarna. Si cadoul..? cadoul nu e pentru nimenii, e pentru el, ii picteaza scanteia si noroiul. E puls fara data sau forma, fara periodicitate.. si pulsul l-a impins spre pagina 5, iar cinci tocmai a devenit numarul lui norocos

Doi ori doi

Am doua bunice. Fiecare dintre ele repeta constant doua povesti, iar toate patru povesti fura picaturi. Le aud rar, dar le aud des: ‘mai da-i dracului..’, ‘dedi ma asteapta..’ sau ‘tu esti bine, nicusor?’. Nu ma cheama nicusor, dar stiu ca nicusor sunt si eu.

O, brad frumos..

am plonjat definitiv pe strazile orasului proprietate personala. auzisem vestea (doar semnasem articolul..), dar e inca ciudat sa imi privesc starea initiala. incercand rational sa savurez revenirile episodice, am primit cadou o emotie ce mi-a salvat calatoria. thx, santa

Fizica rabdarii

Am ceva curent, dar ma educ sa fac economie. Sinapsa mutilata a declansat viral consumul insa, distribuind in vene un puls electric si sufocand progresiv reactiile corecte. creierul a intepenit mecanic in asteptare.. oare merita?

Replici si culoare

pluteste un zgomot infernal, compus din sunete absente.. umbre fara oxigen respirand strident fumul din cusca, alergand ordonat catre nimic. nu vand plaman dar cumpar aer. in stropi sau la litru, original sau macar o replica respirabila. ofer nimic, plus diferenta. brusc, de nicaieri si politicos neanuntata, o tunsoare totala invadeaza spatiul, cu eticheta dar fara cod de bare. Bine ai venit!